Un pahar de vin cu povești

Hai la mine! Hai la povești și un pahar de vin! Acum putem! Doamne, cât mi-ai lipsit! Tu și discuțiile cu tine! Sfârșiturile de săptămână, muzica orientală și nopțile cu noi.

În sfârșit s-a făcut seară, m-ai adunat de pe drumuri și te-am cules de afară. Hai să stăm cu noi. Eu cu tine, tu cu noi. Îl simți? Plutește în aer. E parfumul poveștilor ce abia așteaptă să primească puțină atenție. Cu care vrei să începem? Tare nerăbdătoare mai sunt. Uite-le cum se agită! Își dau coate, se îmbrâncesc și stau pe vârfuri. Doar, doar să le băgăm și pe ele în seamă, să le lăsăm să vorbească. Vor să fie auzite, așa prind viață.

Nici nu știu cu ce să încep, așa că te las pe tine.

Îmi vorbești de ultimele săptămâni, de când nu ne-am mai văzut. Ne apucă apusul soarelui și ne prinde răsăritul lunii. Așa îmi place, să fie cu aromă de stele. Povestim mult și multe, dar de băut nu chiar atât de mult, căci vreau să te aud. Te-am mai auzit la telefon dar nu te-am mai ascultat de multă vreme. Nu e la fel. Nu te puteam privi și știi cât de dragi îmi sunt ochii și gropițele tale atunci când zâmbești din toată inima. Nu. De ce să ne mințim? Nu a fost la fel, chiar dacă ne-am mai văzut pe Zoom, Skype sau Whatsapp. Dar vorba unui prieten, să ne fie cu recunoștință și pentru platformele astea, pe care putem face video call, așa nu am fost singură de ziua mea. Ba chiar am avut camera plină de invitați.

Mai turnăm un pahar? Hai să dăm noroc cu noaptea.

Acum te văd clar, te văd cum îmi zâmbești. Nu te-ai schimbat și totuși simt că te-ai mai așezat, că ai înțeles mai bine una sau două lecții la care îți dădea cu virgulă și corijență. Ai puțin praf de vise pe la tâmple, de când s-au spulberat vreo două în ultimele luni, dar nu te alarma, să știi că nu ți-ai pierdut magia. Nu o mai porți în mânecă, ai mutat-o în buzunar acum, să o ferești puțin de lumea de afară, de oamenii cu frunțile încruntate și sprânce ridicate de atâta stupoare. E ciudată, așa își spun ei atunci când o văd. Parcă e din altă lume. A ta.

Mai punem de-un pahar, ce spui? Nu te ameții, e încă devreme și încă nu am pus nici măcar o melodie în Spaniolă.

Vorbeam cu colegii de la muncă zilele trecute despre vin și povestea în care e învăluită o sticlă și un pahar. Începe cu soarele care iubește pământul, cu o viță de vie și se continuă cu mici istorisiri, povești despre legat și cules, cu zdrobit de struguri, cu picioare goale și mirosul pământului ud, iar epilogul e scris de vinificatori, la o degustare.

E vineri seară și mă gândesc cum m-am grăbit toată săptămâna, am alergat în toate părțile. Tu pe unde mai alergi? Încă te mai grăbești să simți, curios, parfumul unei sticle de vin proaspăt deschise? Ori ai lăsat copilul din tine să fugă și să închidă ușa după el? Te întrebi care e povestea cramei de unde a fost furat vinul? Oare ce mâini au muncit zile în șir pentru ca vinul să poată ajunge în paharul pe care îl ai în față acum?

Uneori parcă aș vrea să mă întorc la mine, la inocență. Una fără naivitate totuși. Am vrut să mă întorc la zilele cu tine. Inițial am vrut să spun la “normal”, dar mi-am dat seama că nu l-am avut niciodată. Nu pot să mă întorc la ceva ce nu știu. Tu la ce ai vrea să te întorci dacă ai putea? Sau poate nu este un “ce” dar un “cine”. Către cine te-ai duce? Cu cine te-ai întâlni oriunde, oricând?

Ah…vinul și oamenii buni.

Știi să recunoști un vin bun? Dar oamenii de calitate? Cred că e asemănător procesul, căci nu contează cât de scump e ambalajul, ce etichetă sau culoare are. Poate să fie alb, roze sau roșu închis. Tot la fel, prea puțin contează locul de unde vine. Poate să fie românesc, italian, german sau franțuzesc, ori adus din Spania. Sau Argentina. Chiar și din Australia, căci au un vin demențial. Trebuie doar să fie compatibil cu simțurile tale. Să le trezească și pe cele care ațipiseră. Să te trezești că vrei să cânți, să dansezi, să te bucuri. Când îți cântă inima știi că ai ales bine! Așa-i și cu oamenii, nu ți-or fi toți pe plac, dar gusturile nu se discută. Și cu toate astea, dai peste unii oameni atât de dulci.

Mai deschidem o sticlă?

Un Demisec!

Ție ce vin îti place? Am auzit că acum e la modă să bei vinuri seci. Cu cine ai băut primul pahar de vin care te-a uns pe suflet, care te-a făcut să vrei să îl închini pe următorul?

Îmi amintesc și acum primul meu vin. Avea o aromă dulce, de cireșe. Știu că sună ciudat, dar așa trăiește el în amintirea mea. Poate că ție îți este mai ușor să îti amintești parfumul.

În cinstea cui ridici paharul? Cui dedici acest moment? “Lui” or “ei”? Sau poate mamei care te-a îmbrățișat cu dor și iubire după 2 luni de rugăciuni? A prietenului care salvează vieți într-o țară străină? Medicilor? Celor care nu s-au dat bătuți și încă luptă sau celor care țin ridicat steagul păcii? Fratelui tau? A profei de mate care te-a învățat să fii om? În cinstea iubirii? A omeniei, speranței, bucuriei, sănătății și abundenței? În cinstea viitorului?

În seara asta, eu ridic paharul în cinstea noastră, căci am trecut și peste perioada asta și continuăm să o facem! Paharul asta e pentru noi si pentru voi, pentru timpul furat care ne-a fost promis, pentru regăsiri și pentru oameni!

Hai, să ne fie cu noroc și sănătate!

Cheers